Drumuri...

Romania se ineaca.Si nu se ineaca in propria decadere,se ineaca in noroi.

Deci..revenind la eterna poveste...drumurile sunt dezastruoase.Proasta organizare si lene.

Azi...a trebuit sa merg de acasa pana intr-un sat vecin la autobuz.Si am alunecat si m-am umplut de noroi...unde credeti?!Pe un trotuar asfaltat.Dupa aia...pe langa faptul ca mi-am facut praf blugii,urmand o misiune de salvare din partea mamei cu o pereche de jeansi curati,a trebuit si sa imi curat pantofii...si in lipsa de servetele...patru balti...la rand.Artistic.In satul cu autobuzul...si-au gasit doi sa ma ironizeze.Un el si o ea.Ca aveam niste buline de noroi pe un picior si celalalt era perfect curat...plus ca mai aveam si o dispozitie de,daca aveam un cutit si pe cineva pe kre nu-l suport in fata chiar il foloseam in scopuri criminale.Am ajuns la autobuz.Am asteptat...douazeci de minute s-au facut patruzeci....cele patru zeci s-au facut o ora...ora s-a facut o ora si jumatate pana cand s-a aratat la orizont maret.Motivul intarzaierii?Desigur...autobuzul intarzaie in halul asta pentru ca se lucreaza la drum langa un oras vecin care se leaga printr-un autobuz de orasul pe care il frecventez zilnic.Si implicit e singura legatura a mea in weekend cu orasul,pentru ca tata are un orar infernal de lucru.Dupa aia...in autobuz am facut 1 metru in 10 minute pentru ca se lucra la podul peste Mures...saracul,in fiecare an il mai peticesc cate un pic.Dar uneori ma intreb de ce il mai peticesc...trebuie daramat,dar daca o sa fie daramat,eu pentru an o sa ajung la scoala pe la vreo 8:30.Si convoiul...intre doua orase si poate pana la al treilea.Si nimeni nu te lasa sa treci pe banda principala spre oras,parca toti erau asa de indarjiti sa treaca...ca si cum..Doamne,parca stateau aliniati ca sa primeasca un milion de dolari si premiul era numai pentru 1000 de persoane.

  Acum de ce naiba nu se poate sa se lucreze noaptea?Azi am vazut oameni injurand,femei mediand afaceri prin telefon,copii plangand de caldura.Am vazut drama si durere intr-o aglomeratie continua la 26 de grade Celsius.Macar ar fi mai bine si pentru muncitori si pentru cei care circula sa se opreasca lucrul in timpul zilei in favoarea lucrului nocturn.Dar..ca la noi la nimeni,oare am uitat sa mentionez?In fine...acum sunt acasa...si mi-am jurat...daca se mai lucreaza la drumuri...prefer sa stau acasa in weekend decat sa imi piara tot cheful de distractie pe drum....

Ceva

Don't forget to light a candle

For every day we started

Don't forget to make a wish

For every star we've counted....

cam asa ceva....  daca si poti face asta.... dar dak nu poti, ce faci? incerci sa scapi de realitate visand? nu... nu cred.

Encore une fois:X

Si ma gandeam la apa. Intr-una din zilele urmatoare cred ca o sa merg la bazin sa ma balacesc un pic ca deja mi se facu dor. Si cand ma gandesc ca marea e asa de departe. Cred ca daca o sa mai mergem vreodata cu masina pe timp de zi o sa vomit. Nu suport sa merg cu masina pe caldura. Nu conteaza nici aerul conditionat, nici geamurile deschise, nici eu care stau cu capul in sus pe punctul de a-mi inghiti limba...mie tot mi se face greata la un moment dat. Nu stiu de ce (nu chiar de fiecare data si nu chiar de la de la inceput ci dupa o anumita perioada de timp). Sambata cred...am facut o escapada pana acasa(la oras) de la tara (din templul meu), si cand am ajuns inapoi eram cat se poate de ametita. Nici nu mai vedeam bine cred. Dar totul a disparut de indata ce am mancat. 

Acum sa revin la apa. De abia astept sa vina vara in adevaratul sens al cuvantului (chiar daca va fi canicula) ca sa ma pot balaci cum se cuvine in tarnava. Deja nici nu ma mai intereseaza faptul ca sunt anumite pericole sa intri in apa raurilor (de fapt fac baitza in raul ala de cand ma stiu si niciodata nu am patit nimic). Cred doar ca va trebui sa ne cautam alt loc pentru ca cel pe care il frecventam vara trecuta a fost invadat de altii (care nu-s in gasca noastra)..dar nu stiu daca mai avem vreunul. In timp ce scriam imi aminteam o chestie care s-a intamplat in cadrul gastii mele in timp ce eu eram la mare. Au luat respectivii o camera de tractor(cred) din aia mare,mare, s-au suit toti pe ea si au luat-o la vale de-a lungul raului, plutind. Asta as fi vrut sa incerc si eu. Sper doar ca vara asta sa ii conving sa mai faca rost de una si sa ma initieze si pe mine:D

Hotarare de ultima ora!

Ei......cred ca o sa ma tund:)) Ma lupt cu ideea asta din weekend cand am simtit pe pielea mea ravagiile unei zapuseli de genul ala si m-am gandit ca nu o sa fie prea placut in mijlocul lui iulie cand vine canicula ai' mare si o sa fiu nevoita sa stau pe afara in amiaza (asta e doar o presupunere, desi stiu sigut ca o sa existe nenumarate ocazii). Asa.....cum spuneam, ma gandeam sa ma tund un pic....nu chiar drastic, doar sa imi tai cam 10-15 cm din par, si sa il fac drept. Acuma...cu bretonul chiar nu stiu. Nu as renunta la el pentru nimic in lume pentru ca ma reprezinta cu adevarat...dar in acelasi timp ma si chinuie cand e soare. 

Asa ca habar nu am ce sa fac. Pana in momentul de fata am ramas la ideea ca ar trebui sa ma tund, dar cine stie? Poate pana la ora 5 cand o sa ma simt pregatita sa merg, ma razgandesc. Oricum, asta nu reprezinta chiar asa o mare dilema pentru ca e totusi doar un tuns. (si cand ma gandesc ca voiam sa imi las parul mai lung de atat sa vad cum e). Ah...si cand in sfarsit o sa imi tai surplusul de par si o sa imi ajunga pana la umeri, nu stiu ce oi face. (eu imi imaginez viitoare freza cam asa: par intins pan' la umeri, drept+ un breton cam pana la sprancene, si el drept), dar daca stau sa ma gandesc, parul meu numai drept nu e. Saracul sta cu varfurile in toate directiile, asa mai salbatic si nu sunt dispusa sa il intind tot timpul pentru ca asta ar insemna sa atentez cu cruzime la sanatatea lui (nu ca nu as fi facut-o de cateva ori pana acum).

Fraierilor

Noh, va place?

Asta a'ti ratat dak nu a'ti fost la Cugir, fraierilor. :)

PUNCT

Oops...

Ah...

Nu ma pot abtine sa nu zic ceva de Eurovision. Eu.....eu care intotdeauna am admirat concursul asta. Nu stiu din ce motiv. Cert e ca editia de anul asta a fost una foarte puternica si cu melodii care ar putea avea un viitor. Pronostic pentru Romania: ''in top 10''. Hai serios....

Norvegia. Norvegia nu merita sa castige. De ce a ajuns pe primul loc, de ce a votat-o toata lumea si de ce toate tarile i-au acordat punctaj maxim......chiar nu stiu. Nu a fost cu nimic mai buna ca altele.

In schimb mi-a placut Malta(chiar foarte mult....si daca nu ma insel cam intotdeuna au venit cu meloodii bune...ca de exemplu prin 2005 cand au luat locul 2. eu personal, le-as fi dat mult mai multe puncte acum), Islanda , UK, Turcia, la ei doar cand ziceau Dum tek tek:))....mi-a mai placut Suedia (tipa aia chiar are voce...si daca canta doar sus era si mai bine)...dar moaca ei ma ingrozea. Pur si simplu ma baga in sperieti. Avea...nu stiu...un fel de statura impunatoare, umerii lati...si parul ala lung si blond deschis. Aaa...si mai facea si niste mutre ciudate. In sfarsit....ceea ce vreau sa spun e ca m-a impresionat in mod placut emisiunea in sine. :D

De ce naiba?

Pur si simplu nu pot intelege o chestie mai nou.Inca din gradinita suntem pusi in ipostaza de a ne imprieteni cu cei din jurul nostru,adica cu copii.Desigur,ne imprietenim,dar  nu chiar cu toata lumea,sau daca incercam sa ne imprietenim cu toata lumea,se gaseste cineva sa fie mai cocos decat cocosul insusi si sa distruga armonia.Am fost in primara intr-o clasa unde eram doar sapte copii si totusi erau niste cercuri de influenta puternice.Si anume,erau prietenii mei si prietenii unei alte fete care insuma cam toata clasa,mai putin doi baieti care nu se pronuntau.Bineinteles,erau prostioarele vremii,secretele ca atractia pentru tipul din clasa a patra ,si de asemenea invidiile pentru notele mai mari.Pe care intamplator sau nu le luam eu...dar...asta e o alta poveste.Oricum...am trecut la gimnaziu,unde toata lumea s-a aratat draguta cu mine deoarece nu invatasem la oras si eram parca o prezenta interesanta pentru ei.Da...asta pana knd gasca majora a avut grija alaturi de un bou de care eram indragostita(si inca pentru prima oara),sa imi rupa inima,momentul in care s-a produs ruptura.Adica...erau gasca tipei si a tipului,gasca ciudatilor care nu prea vorbeau cu restul,gasca mediocrilor in ochii gasculitei majore ,in care eram eu si gasca aspirantilor la postul pentru prietenia gasculitei.Eram fascinata de imaginea aceea creata de povestile dirigintei,care spunea ca un colectiv ar trebui sa fie un intreg,toti pentru unul si unul pentru toti,dar imi dadeam seama dupa ce se spargea norisorul ala roz ca era imposibil din cauza prejudecatilor.Pentru ca daca esti poate mai bun decat altii ,ei trebuie sa te invidieze,iar daca tu poate nu te pretezi la niste jocuri murdare,bineinteles ca trebuie sa fi vorbit de rau pe la spate.La noi in gimnaziu era imposibila o unitate,pentru ca erau prea multe piedici,si oricat visam la perfectiune,stiam clar ca nu se putea.Perfectiunea nu exista pana la urma.Si iata...acum aproape a trecut un an de liceu si imi dau seama k inca mai am colegi cu care in afara de ''salut''si ''pa''nu am nimic in comun.Si nu pentru ca poate nu am avea lucruri in comun,poate avem,insa eternele bariere despart armonia.Si...candva am vorbit cu o prietena care a zis ca dupa patru ani de liceu inca mai are colegi de liceu cu care nu a schimbat nici o vorba.E oare posibil?De de nu poate fi posibil?De ce lumea nu poate fi o mare familie?Uneori gasim numai prieteni pe unde mergem,uneori numai dusmani,uneori numai prieteni care se transforma treptat in dusmani.Si...uneori mi-ar placea daca am putea incerca sa ne cunoastem noi,colegii intre noi...sa nu mai fie acea ciudata raceala,cand incerci sa legi o conversatie si iti dai seama k ai ajuns intr-un punct mort,ca de fapt nu mai stii ce sa zici,ca nu mai sunt lucruri in comun.Se ajung la mediocritati penibile,la interese stupide sau pur si simplu la nepasare intentionata.De ce suntem niste fiinte asa de cu sange rece incat sa ne cream un grup si sa nu mai penetram sfera lui?Sau macar sa permitem pe altii sa ne patrunda in sfera?Uneori imi doresc sa vina ziua in care o sa intru in clasa si o sa fie o mare petrecere poate si toti colegii vor dansa impreuna,nu vor fi imbufnatii de pe margine,cu aere de superioritate,nici fandositele care critica pe una sau pe alta,ci doar un grup de oameni care sa isi exprime fiecare liber ceea ce simte fara ca mai apoi sa fie judecat.Vreau o lume in care oricine are dreptul sa fie prieten cu toata lumea fara a fi ironizat.Visez prea mult,nu?